Sezonul concursurilor de anduranță s-a încheiat în România cu reușite excepționale: Medalia de Aur la Campionatul Balcanic, individual, Medalia de Argint pe echipe. Sunt puțini călăreți în România care îndrăznesc să abordeze acest sport.
Unul dintre cei din vârf este Oana Tomoioagă, Campioană Națională la anduranță în mai multe rânduri, câștigătoarea celei mai dificile probe naționale, de 80 de km, la concursul Cupa Shagya, Ediția a III-a, o reușită care i-a adus Trofeul Jockey Club pentru anduranță ecvestră. Această cupă i-a fost acordată de către dr. Ilie Georgescu, creatorul rasei Cal de Sport Românesc (CSR).
Experiența în anduranță i-a adus sportivei responsabilittea de a fi liderul Echipei României la Campionatul Balcanic din acest an care s-a desfășurat la Buftea.
Rep.: Felicitări, ați câștigat cea mai importantă probă națională, cea de 80 de km. Ce ne puteți spune despre această reușită?
Oana Tomoioagă: Este prima probă de 80 pe care o face calul, în drumul său către calificările pentru concursurile internaționale. A reușit să vină cu o viteză medie de 14 km/h pe parcursul de 80 de km, odihnit și într-o condiție foarte bună.
R.: Așa este. Însă publicul obișnuit nu știe cât de mult durează o astfel de probă. Conform rezultatelor oficiale, ați încheiat parcursul în 5 ore, 44 de minute și 51 de secunde (cu un minut în fața ocupantului Locului II). Cum a fost parcursul?
O. T.: Așa este, pe o perioadă de timp atât de îndelungată ai nevoie de doze mari de concentrare și multă răbdare. Însă în lume sunt parcursuri și de 160 de km care cer mult mai multe resurse.
Din punctul meu de vedere, a fost cel mai bun parcurs din țară pe care am alergat până acum. Norocul meu a fost că am alergat când pământul era deja uscat, zvântat, după ploile de dinainte de concurs.
Ce ne puteți spune despre calul dvs.?
O. T.: Îl cheamă KINAN, este un Pur Sânge Arab care are 7 ani acum și a început concursurile de la 5 ani. A parcurs toate etapele calificative: 30 de km, la 40 a avut trei concursuri, apoi a urmat 60 de km, iar acesta este primul său 80. Acum va fi în repaus fiindcă nu mai sunt concursuri naționale, iar din primăvară începem cu următorul 80 și, apoi, dacă totul merge bine, mergem la concursul de o stea (n.r. internațional).
Ce ne puteți spune despre personalitatea sa? Cum lucrați cu el?
O. T.: Este un Pur Sânge Arab și cu asta am spus tot… Pur Sângele Arab este, în general, un cal special atât prin personalitate, comportament, cât și prin atașamentul față de om. Fiindcă, într-adevăr, se atașează foarte ușor de om și, odată ce prinde încredere în om, face orice în echipă cu el și chiar îi face mare plăcere mare să stea lângă om. KINAN e tare simpatic și foarte drăguț.
Ce planuri de viitor aveți? Ai aveți și alți cai?
O. T.: Da, mai am un cal cu care am participat și la concursuri un pic mai mari, și 120-uri am făcut cu el. E un Shagya Arab, mai bătrânel, dar momentan este în repaus pentru că în primăvară s-a accidentat la un picior din față… și în această toamnă o să încep și cu el antrenamentele încet-încet și, să vedem dacă totul o să meargă bine, din primăvară o să intre din nou în concursuri.
Ce înseamnă anduranța ecvestră pentru dvs.?
O. T.: E un sport în care se aleargă în echipă: cal-călăreț, într-o colaborare foarte strânsă. Este un sport asemănător maratonului la oameni, pe distanță lungă, pentru a încheia parcursul în timpul cel mai scurt posibil. Diferența e că la maratonul uman ești aplaudat dacă ajungi la Finish „super șchiop”, „ce bine că ai terminat, ți-ai întrecut limitele și acum abia mai poți să stai în picioare”. Aici e un pic altfel pentru cai. Ei au bucle pe care trebuie să le termine, de 20, 30 sau 40 km și după fiecare buclă ei vin la verificarea veterinară în care sunt atent monitorizați din toate punctele de vedere: puls, condiție fizică etc. La cel mai mic semn că sunt încălcați parametrii normali, nu îți este permis să continui concursul.
Ce vă place cel mai mult la anduranță?
O. T.: Eu am făcut înainte și sărituri peste obstacole și probă completă. Spre deosebire de celelalte două, unde adrenalina se urca la cote maxime, fiindcă totul se întâmpla într-un timp foarte scurt și efortul era foarte intens, aici ai cu totul altă perspectivă: petreci mult mai mult timp cu calul, cunoști deja alte lucruri despre cai (pe care eu înainte nu le-am cunoscut la celelalte sporturi), vezi că poți face și altfel lucrurile, este, cum am spus, o perspectivă total diferită asupra sportului ecvestru.
În primul rând, trebuie să-ți cunoști calul foarte bine, să înțelegi repede când dă mici semne de oboseală, îl antrenezi acasă astfel încât el să poată face față probei la care tu îl supui, dar cel mai important lucru este să îl cunoști din toate punctele de vedere. Să înțelegi dacă ceva îl doare pe parcurs… Fiind mulți cai, le stă în temperament să fie în competiție, ei nu o să se oprească să îți spună „vai de mine, mă doare piciorul” sau „am făcut două contracturi musculare”. Dacă îl cunoști destul de bine îți vei da seama că ceva nu este în regulă și începi repede să iei măsuri în beneficiul calului.
Ați reușit o performanță remarcabilă să ocupați Locul I la primul concurs de 80 de km. V-ați pregătit în mod deosebit pentru această competiție?
O. T.: Nici nu am fost mulți concurenți, am fost 5. Cum ne-am antrenat? Am început anul competițional în primăvară, cu o probă de 40 de km și apoi am mers din concurs în concurs, am crescut distanța, am crescut și viteza treptat. Sunt antrenamentele specifice, pe diferite condiții de teren și meteo.
Cum vedeți anduranța în România? Are perspective?
O. T.: Are foarte mari perspective, bineînțeles. Am participat la primul concurs de anduranță în 2007 și atunci s-a întâmplat să fie la noi Campionatul Balcanic, au venit mai multe țări balcanice ca și acum. Noi nu eram foarte departe, eram la început peste tot, lumea nu prea știa despre acest sport… s-a alergat Campionatul Balcanic pe 40 de km, pe o distanță destul de mică…
Merge în valuri anduranța în România. Suntem încă prea puțini călăreți de anduranță, dar eu totuși văd că începem să creștem. Din păcate, un pic cam încet.
Cum vom fi văzuți după reușita lui Seres Tamas Peter, după ce acesta a câștigat Campionatul Balcanic dar și proba cea mai grea la concursul internațional?
O. T.: Da, așa este. Chiar e o mare performanță. Calul cu care a participat el a mai făcut concursuri internaționale și chiar e un cal bun.
Să nu uităm, de asemenea, că România a luat Locul II pe Echipe. Au fost zile pline de emoție. Și pentru mine, de asemenea, mai ales că am fost liderul Echipei României aici. Ne mândrim că am fost doar 4 călăreți români din care unul a ieșit Campion Balcanic și echipa a ieșit pe Locul 2.
Rezultatele sunt excepționale! Credeți că această evoluție se explică printr-un nou model de a lucra cu caii? Se poate vorbi despre o școală de anduranță în România?
O. T.: Sunt diferite abordări și metode de antrenament. Alegi metoda care se potrivește calului tău, nivelului tău de pregătire și ție, personal. Ceea ce înseamnă că am făcut cu toții alegerile cele mai bune. Noi, oricum, îl felicităm pe Tomi. Toate au ieșit bine la concusrul acesta… de aici încolo să mergem tot în sus.
Organizatorii spuneau că speră să organizeze aici la anul Campionatul European de Anduranță pentru Juniori și Tineri călăreți. Ce credeți despre aceste aspirații?
O. T.: Eu sunt de părere că traseul, suprafața, textura solului sunt absolut ideale pentru așa ceva. Începând cu marcajele, conceptul parcursului care ne-a plimbat și prin ape, totul a fost organizat impecabil. Cred că sunt șanse mari să avem o bilă albă la decizia forurilor internaționale de a organiza aici concursuri europene.
Fotografii: © Jockey Club, CS Shagya România
Despre Oana Tomoioagă
Oana Tomoioagă este unul dintre puținii călăreți români cu rezultate remarcabile la mai multe discipline ecvestre. În prezent este legitimată la Clubul Sportiv „Universitatea Cluj – Napoca”.
Cu DIMITRI, celălalt cal, din rasa Shagya Araber, a fost de trei ori Campioană națională pe diferite distanțe de anduranță. Tot cu DIMITRI a participat la concursul internațional de la Samorin, pe distanța de 120 km și au obținut locul 6.
KINAN a fost Campion național în anul 2017, tot alături de ea.
Iar la proba completă, Oana Tomoioagă a mai fost o dată Campioană națională, în anul 2008.
Citiți și articolele:
_________________
Înapoi la secțiunea Interviuri.
