Primul sediu al Clubului a fost în casele închiriate de la Grigore Cantacuzino în anul 1875, situate pe Calea Victoriei, în vecinătatea Bisericii Albe, în apropierea străzii G-ral Berthelot. Se spune că, în aceste case, Cantacuzino dădea unele dintre cele mai frumoase baluri din București.

În anul 1883, sediul Jockey Club s-a mutat într-o altă clădire, situată tot pe Calea Victoriei, la numărul 104, colț cu Str. Franklin, o clădire demolată după Primul Război Mondial.

Aceste case nu mai există astăzi.

În primii ani ai secolului al XX-lea, Jockey Club a cumpărat o casă boierească, aparținând familiei Giani și proiectată de arh. G.M. Cantacuzino, situată la intersecția Străzii Episcopiei cu Str. Nicolae Golescu, lângă Ateneul Român, sediu în care funcționează și în prezent.

Pe lângă saloanele de bridge mobilate cu fotolii și canapele alese pentru un gust discret și fără somptuozitate, sediul Jockey Club din Strada Episcopiei nr. 9 găzduia și o sală de lectură, încăpătoare și luminată ideal, un salon elegant de protocol pentru întâlniri, un salon pentru snooker precum și o sală de scrimă la subsol, unde da lecții M. Michel, invitat special de la Paris.

Se purtau discuții cu tonul jos, politețea, buna cuviință și bunele maniere erau întotdeauna de rigoare la Jockey Club. Constantin Argetoianu, unul dintre cei mai longevivi vicepreşedinţi, spunea în memoriile sale: “Ani de zile, această marcă [a Jockey Clubului] a însemnat pentru mine superlativul tuturor eleganţelor…”

Conform Statutului, discuțiile politice erau interzise în saloanele Clubului, tocmai pentru a se putea păstra o atmosferă agreabilă și prietenoasă.

Intrarea în sediul actual

Istoricul Mihai Sorin Rădulescu descrie în rândurile ce urmează farmecul ambientului din interiorul saloanelor:

“Te aflai în oraș, aveai o fereastră între două treburi, te puteai abate pe la Club. Totdeauna erai bine primit, servit, găsind așa o clipă de relaxare fie citind, fie schimbând câteva vorbe cu un prieten. Dacă răgazul era ceva mai mare şi aveai partener, te puteai dărui câtorva asalturi de floretă, în frumoasa sală de arme a Clubului. Urma un duș reconfortant, după care îți puteai relua, cu spor, activitatea.

La Jockey Club se mai găseau două saloane de mese spaţioase unde vesela, paharele, tacâmurile erau o încântare pentru ochi, iar serviciul era impecabil, asigurat de un personal perfect stilat, oferit de renumita Casă Capșa.”

Încăperile Clubului erau împodobite cu portretele membrilor săi marcanți, cu gravuri de cai celebri din hergheliile englezești. Tablourile, mobilierul armonios creau o ambianță ospitalieră care îl făcea, de pildă, pe pictorul Theodor Pallady să petreacă multe ore la Jockey Club, unde obișnuia să și deseneze.

Jockey Club avea la etaj birourile, în care lucrau funcționarii săi ce se ocupau de administrația Clubului.

Etalonul reprezentat de Jockey Club Român în epocă a condus la organizarea altor instituții asemănătoare, ca spații de întâlnire ale vârfurilor societății românești. Una dintre aceste instituții este și Clubul Diplomaților Români, la fondarea acestuia contribuind și Jockey Club.

Pe plan internațional, între cele două Războaie mondiale, Jockey Club Român a fost invitat și a participat regulat la congresele societăților hipice străine. În anul 1938, la Congresul de la München a fost ales vicepreședinte Barbu Catargi.

Balurile organizate de Club deveniseră în scurt timp baluri faimoase, care uneori se țineau în sala mare a Teatrului Național, după modelul vienez, și care întreceau în fast pe cele ale Tinerimii Române sau pe cele organizate de Automobil Club Regal Român, instituții foarte apreciate la acea vreme.

După Balul Curții Regale, care se ținea în prima zi a anului, urmau celelalte, dintre care cele mai selecte erau balurile oferite de familiile Suțu, Știrbey, Bibescu, apoi Balul Obolului, precum și cel dat de Jockey Club Român. După relatările lui Constantin Argetoianu, balul Jockey Club era considerat cel mai select după cel al prințului Știrbey și era rezervat exclusiv membrilor Clubului, însoțiți de familiile lor, și unui număr redus de invitați.

_________________________

Vă recomandăm să continuaţi lectura cu articolul Jockey Club Român în anii ’40.