Unul dintre sportivii de vârf ai echitației din România, Ionel Bucur, a obținut peste 60 de Titluri de Campion Național la cele trei discipline ecvestre: sărituri peste obstacole, dresaj și concurs complet. Ionel Bucur participă în aceste zile la Campionatul Balcanic de sărituri peste obstacole ce se desfășoară în Bulgaria.

După multiple premii internaționale obținute într-o viață dedicată cailor, anul trecut, Ionel Bucur a reușit să cucerească pentru România primul său Titlu de Campion Balcanic la individual. Sportivul anului 2016 în România a obținut mult așteptatul Titlu Balcanic, însă nu s-a putut bucura de momentul Imnului României.

Vă invităm să citiți în rândurile ce urmează primul interviu cu Ionel Bucur în care vorbește despre eforturile care au dus la cucerirea Titlului Balcanic în 2016, precum și despre contextul derutant de la Finala de anul trecut, dar și despre calul – campion CASSIUS, menirea sa în calitate de antrenor și valorile care l-au ghidat într-o viață dedicată echitației. De asemenea, a doua parte a interviului cuprinde o relatare emoționantă despre unul dintre caii săi de suflet, LĂSTUN.

Anul 2016 a fost unul formidabil pentru cariera dvs. Ați reușit încă o dată performanța rară de a câștiga, practic, tot ce se putea în România, dar și prestigiosul Titlu Balcanic la individual. Privind înapoi, ne puteți spune care au fost etapele și momentele – cheie care v-au condus la această victorie?

Într-adevăr, anul 2016 a fost un an plin de surprize plăcute. Surprize pe care le așteptam, pentru că în spatele fiecărei reușite sunt ani și ani de muncă. Și, cu siguranță, cheia pentru succes nu este un mare secret, este și mereu va fi constanța si perseverența.

Într-un interviu pe care ni l-ați acordat anul trecut, după câștigarea primului Grand Prix Jockey Club al sezonului, spuneați că sperați să mențineți aceeași curbă ascendentă și să ne oferiți „aceeași surpriză plăcută și la «Balcaniadă»:  aceea de a ieși pentru prima dată Campion Balcanic la individual.”

Ați reușit! Putem spune că a fost, într-adevăr, o Finală care a dat emoții enorme în tribune, pentru miile de oameni care v-au văzut evoluând excepțional pe CASSIUS. Cum ne puteți descrie acele momente?

Am simțit emoția publicului, a prietenilor și emoția familiei care a fost lângă mine în fiecare clipă. Cu toate acestea, sunt sigur că nimeni nu a trăit emoția pe care am trăit-o eu… dar și presiunea care mă făcea să simt fiecare respirație care parcă era în tandem cu cea a lui Cassius. Precum un metronom. Tac tac tac tac….

La cea mai dificilă probă, ultima din concurs, unde urma să se stabilească cine va câștiga Campionatul Balcanic, ați mers tot cu 0 puncte penalizare și ați avut un timp mai bun decât cel al tânărului călăreț macedonean, Luka Zalosnik. Cu toate acestea, călărețul avusese în prima zi a concursului un rezultat sensibil mai bun. Astfel a primit Titlul, deși tribunele vă considerau pe dvs. câstigator, apreciind evoluția dvs. din ultima zi. După un timp, s-a aflat că Zalosnik a fost descalificat, iar Titlul v-a revenit dvs. Ce ne puteți spune despre acest „roller-coaster” al emoțiilor?

Legat de încurcătura cu Luka Zalosnik, sportiv pe care de alfel îl apreciez, participarea lui la această „Balcaniadă” nu a fost în conformitate cu regulamentul F.E.I. În consecință, nu a avut drept de participare, el participand în altă ligă. Datorită unor greșeli, acest detaliu a scăpat din vedere. Greșeli care nu au făcut alceva decât să-mi fure un moment unic. Momentul! Nu îmi pare atât de rău pentru mine cât pentru cei pe care i-am simțit alături de mine.

Cum a fost la aflarea veștii că sunteți, cu adevărat, Campionul en titre?

M-a bucurat, bineînțeles. Dar asta nu a putut compensa faptul că momentul „gloriei” a fost pierdut. Din păcate, am fost privat de a auzi Imnul țării pentru care concurez cu mândrie.

Ați câștigat cu Echipa României numeroase medalii la Campionatele Balcanice. De această dată, ați obținut Aurul pentru România, pentru prima dată după 25 de ani. Cunoașteți acest sport în România prea bine și în calitate de antrenor, crescător și cunoscător al calului. Ce elemente au contat în ultimii ani pentru o asemenea revenire?

Trebuie să recunoaștem că ușor, ușor acest sport începe să crească și la noi. Mereu am avut sportivi buni, dar poate nu am avut în același moment toți sportivii buni, cai pe măsura nivelului acestui concurs.

Într-adevăr, se vede evoluția călăriei în România de la copii până la seniori. În mod cert s-a investit mai mult și lucrurile au început să funcționeze mai bine. Un rol primordial îl au concursurile de iarnă care sunt extraordinar de benefice pentru toți. Și noi, cât și caii rămânem suficient de motivati și în condiție și iarna, când eram nevoiți să mergem la concursuri afară pentru a ne menține antrenamentul. Mulțumirile pentru suportul adus echitației române, pentru organizarea circuitului de sală, merg către dl. Fierbințeanu de la Prejmer, fără de care perioada de iarnă ar fi rămas o perioadă moartă, fără competiții.

Considerați că sunt șanse ca aceste performanțe să se repete și în acest an? Care sunt pașii de respectat pentru menținerea nivelului înalt în echitația românească?

Mereu și ori de câte ori am avut prilejul, am vorbit și despre nevoia de sponsori fără de care eforturile noastre ca sportivi nu pot fi multiplicate. Noi trebuie să fim sportivi, manageri, contabili și strângători de fonduri. Faptul că suntem pe un drum bun îmi dă încredere că sunt șanse să câștigăm și anul acesta premii importante la Campionatul Balcanic. Bineînțeles, pentru a câștiga trebuie să se lege lucrurile în favoarea noastră, dar noi ne vom pregăti la fel de bine și vom aborda competiția cu și mai multă încredere. Prin perseverență,prin multă seriozitate, responsabilitate și profesionalism putem fi printre cei mai buni.

Pe lângă activitatea competițională, sunteți și unul dintre cei mai apreciați antrenori din România. Ce ne puteți spune despre noua generație de tineri călăreți și rezultatele lor?

Încep prin a spune ca încurajeaz părinții sa isi îndrepte copiii spre echitatie, acest nobil sport pe care noi îl practicăm. Da! Nu e ușor și, ca orice altceva, nimic nu vine fără muncă și eforturi. Dar uite că se confirmă faptul că eforturile sunt mereu răsplătite. Astăzi avem copii extrem de bine pregătiți care fac față cu brio oricărui concurs internațional. Eu mă mandresc să fiu omul din umbră al Sofiei Semenov și al Emmei Butuca. Copii extraordinar de talentați. Dornici și impătimiți. Încerc să hranesc pasiunea acestor copii prin ajutorul și prin sprijinul meu necondiționat care să-i ajute să dea sens lucrurilor. Îmi îndeplinesc o menire a mea.

E important de menționat și cu acest prilej că Ștefana Ilaș a obținut, ca și dvs., Medalia de aur la Copii individual, la același Campionat Balcanic, în anul său de debut competițional. Nivelul de pregătire al copiilor călăreți este comparabil cu nivelul celor din Balcani?

Suntem încă departe de ceea ce e afară. Ștefana Ilaș este unul din copiii pe care i-am pregătit. Un copil foarte ambițios care se bucură de susținerea părinților și care s-a bucurat anul trecut de niște rezultate foarte, foarte bune. Asta confirmă că, asa cum am spus și în răspunsul anterior, am evoluat. Însă, din partea copiilor, eu aștept mai mult de un rezultat pentru a putea spune că evoluția este constantă și progresivă.

Sunteți Sportivul anului 2016. Putem spune că și CASSIUS este, fără îndoială, calul de sport al anului 2016. Cum este profilul unui cal campion precum CASSIUS? Ce personalitate are calul numărul 1 din România? Cine îi sunt părinții?

Așa este. Cassius este calul care stie că este cel mai bun și nu se sfiește să arate încredere, determinare, spre deliciul publicului, și-l etalează cu fiecare ocazie. El este un minunat exemplar produs la una din cele mai bune herghelii din lume “Paul Schockemohle” și provine din tatăl Canabis și mama Quick Lady.

Ce lipsește la noi pentru a genera astfel de cai campioni, născuți în România?

40 de ani de implicare. Cand nu este implicare nu este nimic.

Ce planuri aveți în viitorul apropiat?

Nu doresc decât să confirm din nou calitățile mele și ale cailor mei, să cresc nivelul copiilor de care mă ocup cu cel mai mare interes, până la urmă ei sunt cei care vor duce acest sport mai departe, ei sunt cartea mea de vizită.

Ionel Bucur, 30 august 2017 – evoluție recentă pe CASSIUS la Plovdiv (BG) unde se desfășoară acum Campionatul Balcanic, ediția 2017

Prin ce valori poate evolua acest sport în România?

Prin multe! Perseverența, munca, dorința, susținerea sponsorilor, susținerea părinților, a Federației, a medicilor… a Ministerului. Este, până la urmă, mai mult decât un sport, mai mult decât o legătură, mai mult decât se poate înțelege.

Ne puteți împărtăși o întâmplare deosebită pe care ați avut-o cu unul dintre caii dvs., de-a lungul carierei?

În lunga mea carieră de sportiv s-au perindat foarte, foarte mulți cai.Trăind lângă și pentru ei, devii părtaș, te lași purtat și trăit de ei, cu poveștile lor.  Însă dintre toate poveștile trăite, cel mai emoționant moment a fost revederea mea, după foarte multi ani, cu LĂSTUN. Cine este Lăstun? Unul dintre cei mai buni cai ai României de dinaintea lui 1989 și unul dintre cei mai buni ai carierei mele. Un cal de sport românesc cu o personalitate aparte. Un cal care m-a marcat pe viață, pot spune. Lăstun a fost un adevarat prieten și partener de nădejde, alături de care am avut multe realizări și satisfacții.

Relația creată în timp, între noi, era unică și o pot confirma mulți dintre cei care l-au cunoscut. Ca fapt divers, nu pot să nu-mi aduc aminte că împreună am sărit 2.10 m… din păcate, record neomologat. La baza relației noastre a stat mereu încrederea și afectivitatea.

Lăstun, pot spune, pentru mine a fost un mare deschizător de drum. Însă după ani și ani, după ce drumurile noastre s-au despărțit, am mers special să-l revăd, la Poliția călare, acolo unde trăia Lăstun, după ce a fost pensionat.

A fost o revedere tulburător de emoționantă. Am fost efectiv surprins și mă răscolește și acum în momentul în care povestesc. A reacționat până și la auzul pașilor mei, la glasul meu ce-l chema, printr-un nechezat prelung. Parcă aștepta acel moment. Ochii lui înlăcrimați îmi spuneau parcă….„În sfârșit, ai venit!”… iar eu plângeam ca un copil, ținându-i capul în brațele mele. Greu m-am rupt de el… iar imaginea lui m-a urmărit mult timp după aceea. A fost o întâlnire de suflet cu cel mai bun prieten al meu. El a plecat între timp, dar a avut grijă să lase mult mai mult decât ar fi făcut-o un om. Mulțumesc, Lăstun! O frumoasă poveste fără sfârșit este viața mea. De fapt, este vorba despre iubirea fără de sfârșit.

Care este motto-ul care va ghidat întotdeauna atunci când v-a fost mai greu?

„Cand sa te ia dracul, nu te lasa Dumnezeu!”

Dacă ar fi să dați o definiție personală pentru echitație, cum ar suna aceasta?

Știti poveștile cu centauri? Cred că echitația este singurul sport care te face să te simți mult mai puternic, sigur pe tine, rapid, atent, cu capul în nori și totuși cu picioarele pe pământ. Poezie, artă sau nebunie. O lecție de măreție, eleganță, noblețe și iubire, multă iubire. Dar cred că este vorba, în același timp, de mult echilibru.

Dacă ar fi să vă scrieți o autobiografie, ce titlu ar putea avea?

„BUCURĂ-TE de fiecare zi făcând ceea ce-ți place!”

Mulțumim pentru interviu și vă dorim mult succes la ediția din anul acesta a Campionatului Balcanic!

Vă mulțumesc tare mult! Sperăm să repetăm performanța și anul acesta!

Despre Ionel Bucur

Ionel Bucur a început echitația de la vârsta de 10 ani după ce a participat ca spectator la Campionatul Balcanic de sărituri peste obstacole care s-a desfășurat la Sibiu în anul 1974. După 8 ani este invitat să se înscrie la clubul Dinamo București, o perioadă în care devine unul dintre cei mai prestigioși sportivi ai României, câștigând numeroase premii. În urma rezultatelor obținute primește titlul onorific de Maestru al sportului în anul 1989.

Câțiva ani mai târziu, Ionel Bucur reușește o performanță de excepție și  se califică la Jocurile Olimpice de la Barcelona în anul 1992, cu doi cai, însă, din lipsa fondurilor, nu a putut merge la această competiție a excelenței pentru toate sporturile.  O altă performanță pe plan internațional este participarea la Campionatul Mondial de Concurs Complet unde obține locul II după Franța, într-o luptă cu țările de tradiție.

Ionel Bucur este multiplu Vicecampion Balcanic cu echipa României. În anul 2016 a obținut prima sa Medalie de Aur la individual la Campionatul Balcanic ce s-a desfășurat în România. Tot în 2016 a obținut același titlu cu Echipa României din care au făcut parte: Andy Candin, Norbert Schumann, Radu Ilioi, o performanță pentru România după 24 de ani.

Cu numeroase participări la concursurile europene, cu rezultate pe podium, Ionel Bucur este membru al Lotului național de seniori de peste 35 de ani. Iar în toată activitatea sa sportivă, Ionel Bucur a câștigat peste 60 de Titluri de Campion Național al României, în cele trei ramuri ale echitației: dresaj, sărituri peste obstacole, concurs complet. Totodată, este antrenorul echipei CSM Sibiu, ocupând și Locul I la numeroase Finale ale Campionatului Național de Echipe Seniori.

Galerie foto

Sursa: Facebook