Saloanele Jockey Club au găzduit, în seara zilei de miercuri, 29 septembrie 2021, prezentarea volumului Constantin Ionescu, Prizonier în Germania. Însemnările unui căpitan de artilerie, 1916-1917, ediție îngrijită de Adrian – Silvan Ionescu, volum apărut la Editura Humanitas, București, 2021.

La eveniment, lucrarea a fost prezentată de Silvia Colfescu, directoarea Editurii Vremea, și de îngrijitorul ediției, dr. Adrian-Silvan Ionescu, nepotul autorului și Director al Institutului de Istoria Artei al Academiei Române.

Prezentarea cărții a fost însoțită de un ceremonial militar al unei secțiuni a Regimentului „6 Dorobanți”, echipate ca în vremea Marelui Război. Sub formă digitală, au mai fost prezentate documente originale și fotografii de epocă aparținând familiei autorului, precum și imagini din timpul acțiunilor de reconstituire istorică realizate de Asociația de reenactment „6 Dorobanți”. La difuzoare, atmosfera a fost completată de redarea unei selecții de marșuri militare din repertoriul muzicii clasice.

Despre Constantin Ionescu, Prizonier în Germania. Însemnările unui căpitan de artilerie

Viața este imprevizibilă și omul cel mai bland și mai cald poate deveni, sub imperativul istoriei și voința celor din fruntea țării, un militar sub arme care trebue să execute ordinele și să deschidă focul asupra inamicului pe care nu-l cunoaște și poate nici nu-l vede. Aceasta a fost situația bunicului meu matern, avocatului Constantin Ionescu, ofițer de rezervă, ce a trebuit să îmbrace uniforma și să urmeze drapelul, pe frontul Marelui Război. Așa a ajuns căpitanul Ionescu la comanda unei baterii de tunuri de 87 mm cu care a luptat contra invadatorului german până ce a căzut prizonier, pe 27 noiembrie 1916. Din acel moment a început calvarul recluziunii, mutările dintr-un lagăr într-altul, privațiunile și umilințele de tot felul, spectrul foamei și al frigului și, mai ales, dorul mistuitor de familie, de casă, de fiicele nevârstnice.

Pentru a-i trece mai ușor timpul, C. Ionescu s-a apucat să-și scrie memoriile în lagărul din Insula Dänholm. În acele pagini a consemnat atât cursul vieții sale din copilărie până la izbucnirea războiului cât și evoluția campaniei ce, pentru el, s-a încheiat când a căzut în robie. În lagăr se aflau prizonieri din cam toate armatele aliate, francezi, belgieni, britanici și ruși care trăiau într-o perfectă frățietate datorată nu numai camaraderiei de arme ci și vitregiei sorții care-i unise acolo. Fotografii prezenți din localitățile apropiate au câștigat bine pe socoteala acestora făcându-le portretele și comercializând suite de imagini cu „pensionarii” lagărului.

Cum era viața de lagăr, care era alimentația, cum își ocupau ofițerii timpul, cum încercau să se distreze spre a se distanța de necazurile cotidiene și multe altele vor putea fi aflate din aceste pagini. Fără veleităţi literare şi fără a se gândi să-şi publice vreodată notele, căpitanul Constantin Ionescu şi-a scris jurnalul cu sinceritatea aceluia care îşi consemnează experienţa de viaţă pentru amintire personală şi eventual pentru moştenitorii direcţi. Dar tocmai aceasta dă valoare memoriilor sale: observaţia atentă, descrierea amanunțită a locurilor şi evenimentelor sub imperiul emoţiilor de moment, critica nedisimulată la adresa comandanţilor incapabili, ironia fină faţă de inamic, compasiunea pentru cei suferinzi, duioşia şi dragostea pentru familie, sentimentele profund umane care exală din fiecare frază ce nu are nimic grandilocvent şi nu a suferit nici o stilizare, fac din notele capitanului Constantin Ionescu un preţios document al Primului Război Mondial.

_________________________________

Înapoi la secțiunea Evenimente culturale.

Galerie foto

© Jockey Club