………………………… …..

Discursul susținut de domnul vicepreședinte Constantin Avramescu în deschiderea concertului aniversar din data de 18 mai 2015, în prezența Alteței Sale Regale Principesa Maria a României:

Apariția Jockey Clubului Român acum 140 de ani are o semnificație mult mai mare decât înființarea unei organizații oarecare a societății civile. Ea se înscrie în seria de evenimente caracteristice ale celei de a doua jumătăți a sec. XIX, de modernizare a Statului român, de ieșire din negura medievală, de vasalitate și de situare în afara ariei de dezvoltare și consolidare a statelor moderne europene, continent de care aparțineam numai geograficește. Apariția Jockey Clubului Român precede cu trei ani înființarea Academiei Române, instituție specifică a oricărui stat civilizat. Îmi permit să fac această comparație, pentru că Jockey Clubul a fost la rândul său o instituție, nu numai un club cum îi este numele. Fac această afirmație, pe care unii o pot socoti hazardată, afirmație pe care voi încerca să o justific în continuare.

© Casa MS Regelui Mihai I al României, Foto: Daniel Angelescu

În primul rând vreau să amintesc că înființarea Clubului nostru are loc la numai 41 de ani de la înființarea Jockey Clubului Francez, țară cu care nu ne puteam compara la acea vreme, țară cu o organizare statală de multe secole înaintea noastră sau a altora din Europa, țară port-drapel a formării statelor moderne europene, fără să ne mai gândim la ce a însemnat Franța ca civilizație pentru Europa și nu numai. Dacă ne mai gândim că primul Jockey Club Român adevărat, fără un statut juridic,  a apărut la Iași în anul 1862, diferența scade la numai 28 de ani. Constituirea Principatelor Unite și mutarea capitalei la București a contribuit cu timpul la decăderea Clubului de la Iași și afimarea celui de la București, care cu timpul a devenit singurul purtător al drapelului, motiv pentru care anivesăm astăzi 140 de ani și nu mai mult.

Am spus mai sus că Jockey Clubul nu este un club oarecare, ci o instituție care astăzi își are corespondent în multe dintre statele moderne ale lumii. Această instituție nu are numai scopul de promovare a sporturilor hipice, ci constituie și o emblemă pentru o anumită secțiune a societății. Istoric vorbind, cele mai vechi Jockey Cluburi din lume, cum ar fi cel francez, care și-a cedat cu timpul atribuțiile hipice în favoarea France-Galop-ului, iar cel din Anglia, înființat în anul 1750, ce a rămas numai o emblemă a înaltei societăți, de  sporturile hipice ocupându-se alți organizatori, cum ar fi Horse Racing Authority. În lume, au apărut cu timpul și alte Jockey Cluburi cu activități în domeniul hipic, cum ar fi cele din Statele Unite ale Americii sau Orientul îndepărtat și mă gândesc în primul rând la cele din Japonia și  Hong Kong. În ultimile decenii se afirmă din ce în ce mai mult Jockey Cluburile din America de Sud. În prezent este cunoscută în lume existența a 18 Jockey Cluburi, dintre care 10 în America și Asia. În lista acestor Cluburi, Anglia ocupă primul loc, cu titlul de membru de onoare, având în vedere vechimea și tradiția lui.

În toate țările din lume și insist asupra acestui lucru, Jockey Cluburile, cu activitate hipică mai mult sau mai puțin susținută, sunt reprezentative pentru segmentele elevate ale societății. Am făcut această scurtă istorie a Cluburilor respective din lume, ca argument suplimentar în susținerea afirmației de mai sus, că Jockey Cluburile nu sunt simple cluburi ci instituții reprezentative ale unui anumit segment al societății.

© Casa MS Regelui Mihai I al României, Foto: Daniel Angelescu

În cele ce urmează nu voi face o istorie a Jockey Clubului Român, ea fiind cunoscută prin multe prezentări ocazionale, articole din presă sau în programe de radio și televiziune. Aș vrea să punctez însă  câteva elemente. Înființarea Clubului nu a fost confirmată numai prinr-un act administrativ oarecare, publicat ca atare în Monitorul Oficial, ci a făcut obiectul unei Legi de aprobare prin Înalt Decret Regal, ceea ce a constituit la vremea respectivă recunoașterea rolului său ca instituție a statului. Având în vedere activitatea și profesionalismul  în domeniul hipic, competența și atributele Jockey Clubului Român de altă dată au fost stabilite prin acte legislative ulterioare. Ca un fapt inedit, amintesc că Jockey Clubul a fost principalul sponsor a celebrei curse de marș București-Pitești și retur din anul 1896, ceea ce dovedește implicarea generală de promovare a sportului. Dar să revenim.  Chiar de la început, Jockey Clubul, în afara preocupărilor hipice, s-a afirmat nu numai ca locul de întâlnire al protibendadei, dar și al lumii politice, multe aranjamente din trecutul mai îndepărtat făcându-se și desfăcându-se în saloanele sale.

Clubul a funcționat fără întrerupere chiar și în timpul celor două războaie mondiale și asta trebuie știut, până la suprimarea activității lui de către comuniști în anul 1948. Constantin Argetoianu evocă în memoriile sale zilele triste ale lunilor octombrie, noiembrie,  decembrie 1916, când se aștepta ca Bucureștiul să fie ocupat dintr-un moment într-altul de către nemți. Cei care mai rămăseseră în oraș, pentru că cei mai mulți se refugiaseră deja la Iași, se adunau seară de seară la Club, dintr-un simț de solidaritate și pentru a trăi împreună îngrijorarea vremurilor care urmau. În continuare, chiar dacă cursele nu se mai desfășurau, întâlnirile la Club continuau, datorită în primul rând lui Alexandru Marghiloman, cel mai longeviv dintre vicepreședinți, și care, după cum știm din istorie, rămăsese în București.

…………………………..

          Alexandru Marghiloman, vicepreședinte Jockey Club în perioada 1903 – 1925

Activitatea prodigioasă în domeniul hipic este bine cunoscută, nu numai prin construirea Hipodromului de la Băneasa, dar și prin suportul tehnic competent acordat alergărilor de galop, fapt atestat, cum am arătat mai sus, prin acte administrative care confirmau autoritatea și competențele Jockey Clubului în domeniu. Mai puțin cunoscut este însă sprijinul material consistent acordat hergheliilor și crescătorilor de cai aflați în situații materiale grele în perioada celui de Al Doilea Război Mondial și în primii ani care au urmat,  pentru menținerea unui nivel de activitate cât mai corespunzător. Clubul avea în continuare o bună situație materială. Dar a venit anul 1948 cu deființarea acestei înstituții și apoi anul 1960 cu demolarea Hipodromului de la Băneasa și astfel alergările de cai practic au dispărut. Activitățile Hipodromului de trap de la Ploiești și a celui de galop de la Mangalia sunt o imagine palidă a ceea ce au fost odată acesta alergări și poate chiar imagine palidă este mult spus. Au rămas numai concursurile cu obstacole și de dresaj, organizate de Federația de specialitate sau cluburi de stat, care au menținut ștacheta sporturilor hipice.

Reluarea activității în anul 1991 se datorează inițiativei unor vechi membri ai Clubului, dintre care trebuie să amintim cel puțin pe Manole Filitti și Alecu Paleologu. Dorința cu care au pornit la drum a fost în primul rând susținerea înființării unui nou hipodrom de galop, în speranța revenirii la ceea ce am fost odată. Lipsa mijloacelor materiale necesare, dar mai ales dezinteresul autorităților dar și indolența pentru acordarea retrocedărilor și despăgubirilor cuvenite,  a făcut ca înființarea unui nou hipodrom să rămână o speranță deșartă. Nu exagerez făcănd această afirmație, dar existența unui hipodrom înseamnă încurajarea crescătorilor de cai și de aici relansarea unei activități economice profitabile.

Fără un hipodrom, ne facem totuși datoria, în măsura în care putem, să contribuim la dezvoltarea unei activități hipice în domeniul concursurilor de sărituri peste obstacole, unde apar totuși noi întreprinzători privați. Putem afirma, fără modestie, că prezența noastră în domeniu este recunoscută și din ce în ce mai simțită.

………………………

                                    © Clubul de echitație Equestria

Spuneam mai sus că Jockey Clubul nu înseamnă numai susținerea activităților hipice ci și un loc de întâlnire a unei anumite elite a societății. În vremurile  în care trăim astăzi, nu numai la noi, dar și în multe alte părți din lumea aceasta, când prin elite se înțelege în primul rând, sau aproape numai, elita financiară, existența unei instituții de cultivare a educației și a bunei creșteri, într-un cuvânt, a cultivării comportamentului civilizat este o necesitate socială evidentă. Se pare că am reușit într-o oarecare măsură să răspundem acestei nevoi a societății românești.

Cunoaștem faptul că moda cluburilor și-a pierdut astăzi din importanță, și asta peste tot în lume, nu numai la noi. Înainte vreme, oamenii simțeau nevoia întâlnirilor pentru aflarea de noutăți, comentarea lor și schimbarea de impresii, deziderate care se realizau în special în cluburi. Astăzi, când radioul, televiziunea și internetul asigură informarea și comunicarea, nevoia de contacte directe și-a mai pierdut din importanță, impunându-se contactele virtuale. Totuși, cred că menținerea cluburilor și a altor organizații ale societății civile este  necesară pentru cultivarea  unor preocupări, care din varii motive nu fac obiectul de interes al mass-mediei. În aceeași ordine de idei, mai vreau să adaug că mediatizarea cu orice preț a  activității noastre de  astăzi, când propaganda devine esnțială pentru afirmare, nu ne caracterizează, mai importante fiind țelurile pe care ni le propunem și realizările pe care le obținem. Un asemenea comportament este caracteristic multor Jockey Cluburi din lume, unde nu popularizarea agresivă primează, ci aportul social pe care îl obțin în promovarea hipismului, dar și cultivarea tradițiilor pentru o anumită etică de conviețuire și comportament.

În final, față de tot ce am arătat mai sus, datoria noastră este de a susține în continuare dezvoltarea și ieșirea din mediocritate a sporturilor hipice, dar și afirmarea meritocrației. Cred că acesta poate fi legământul nostru acum la 140 de ani de existență.

Constantin Avramescu,

Vicepreședinte Jockey Club