Primirea în rândurile membrilor Jockey Club nu era şi nu este întotdeauna uşoară, cum am mai arătat. Conform Statutului, solicitantul trebuie să aibe doi naşi care îl vor prezenta membrilor Clubului cu ceva timp înaintea Adunării Generale, singura în măsură să decidă acceptarea. Prezentarea candidaţilor („clubabilor”, cum le mai spuneau unii) putea aduce emoţii suplimentare candidaţilor din pricina unor membri mai „scorţoşi” ai Clubului. Colonelul Gogu Zănescu, de pildă, nu se deranja din fotoliu şi îşi întindea numai două degete, după modelul Regelui Carol I. Alţii, precum Dimitrie Ghyka, fost ministru de externe şi fratele Monseniorului Ghyka, dimpotrivă, se ridica în picioare şi îşi întindea zâmbind mâna.
Când Nicolae Petrescu-Comnen, viitor ministru de externe, a fost prezentat în vederea primirii în Club, din dorinţa de a intra pe sub pielea lui Nicu Filipescu, ce se trăgea din boieri divăniţi, i s-a adresat spunându-i „Cred că suntem ceva rude”, iar acesta i-a răspuns „Da, probabil prin Petreşti”. Discuţia s-a purtat în franţuzeşte, bineînţeles, după moda timpului.
În preajma ultimului Război Mondial, prinţul Constantin Brâncoveanu i-a prezentat pe cei trei fii ai săi, pentru a fi primiţi deodată în Club. Adunarea Generală a considerat că cererea era exagrată şi l-a acceptat numai pe Costi Brâncoveanu, lăsându-i pe ceilalţi doi pentru altă ocazie, ceea ce l-a mâhnit nespus pe prinţ. Această altă ocazie nu s-a mai ivit, pentru că fraţii Mihai şi George Brâncoveanu au murit în război, ca piloţi de avioane de vânătoare. Mormintele lor există şi astăzi în parcul palatului de la Mogoşoaia. (Pe vremea aceea, participarea la război era o datorie de onoare, chiar şi pentru familiile cele mai influente, un fapt cu mai puţină importanţă azi.) Cei doi fraţi, Mihai şi George, sunt unchii direcţi ai domnului Mihai Brâncoveanu, membru actual la Jockey Club, în semn că istoria uneori repară judecăţi mai aspre ale trecutului.
Un alt caz a fost cel al lui Henri Prost, consilier financiar francez pe lângă Banca Naţională, care a fost respins, considerându-se că nu are nivelul Clubului. Asta se întâmpla, totuşi, după anul 1944, când boieria nu mai era la modă.
