Diplomaţie, politică şi tact la Jockey Club
Conform Statutului, discuţiile politice sunt interzise în saloanele Clubului, tocmai pentru a se putea păstra o atmosferă agreabilă şi prietenoasă. În realitate, însă, regulile nu au fost respectate întotdeauna, mulți dintre membri fiind implicați în politică. Uneori s-a ajuns și la incidente neplăcute. Astfel că, în perioada neutralităţii noastre dintre anii 1914 – 1916, temperamentalul şi patriotul Nicu Filipescu l-a insultat destul de grav pe ambasadorul Austro-Ungariei, contele Otokar Czernin, care mai târziu a devenit ministru de externe al Imperiului (cum am mai arătat, diplomaţii puteau face parte din Jockey Club în calitate de membri temporari). Numai tactul lui Alexandru Marghiloman a condus la aplanarea incidentului care se putea transforma într-un conflict diplomatic.
Mai târziu, în anul 1931, Grigore Gafencu afirmă, în memoriile sale, că vicepreședintele Constantin Argetoianu, atunci când a intrat în Guvern, a introdus în Parlament jumătate din membrii Clubului. O fi, n-o fi adevărat, este greu de verificat.
Un duel între Mavrocordat şi Cantacuzino
În anul 1938, după instaurarea dictaturii regale a lui Carol al II-lea, la cererea lui Grigore Duca, Grigore Filipescu şi a prinţului Mavrocordat, au fost excluşi din Club Constantin (Zizi) Cantacuzino-Grănicerul, Alexandru Tell şi Radu Meitani pentru activitatea lor legionară. Ca urmare a acestei întâmplări, Zizi Cantacuzino, cunoscut ca un om original în felul său, l-a provocat la duel pe Mavrocordat şi duelul a avut loc, dar fără urmări grave. Deşi nu avem date, este posibil ca duelul să fie printre ultimele care s-au disputat în lumea modernă.
În treacăt fie spus, nici Carol al II-lea nu era foarte simpatizat printre membrii Clubului, toţi având convingeri democrate. Încercările Regelui de a introduce în Club membri din anturajul său s-au încheiat de regulă cu nereuşite. Este citat un singur caz, cel al unui colonel care a reuşit să fie primit în Club, dar după 23 august 1944 a trecut de partea simpatizanților comunişti şi a ajuns ambasador în Suedia.
