Sarbătorirea zilelor aniversare, de naștere si de nume ale Majestății Sale Regele Mihai I al României este o traditie la Jockey Club, nu numai pentru că Majestatea Sa este președintele nostru de onoare, dar și pentru activitatea Sa în folosul României.
Despre personalitatea și activitatea Regelui Mihai s-a scris destul de mult și s-au emis diferite opinii în perioada post-revoluționară. Mi-as permite și eu, la rândul meu, să enunț câteva reflecții despre personalitatea și activitatea Sa, în raport cu înaintașii Săi. Regele Carol I este făuritorul României moderne, dar a avut și șansa de a fi sprijinit în activitatea Sa de către o clasă politică de excepție. Regele Ferdinand Întregitorul, a fost de asemenea sprijinit în acțiunile Sale de mari personalități precum Ionel Brătianu sau Tache Ionescu și, nu în ultimul rând, de către Regina Maria. Despre Regele Carol al II-lea sunt mai puține lucruri de menționat în acest context.
Spre deosebire de înaintași, Majestatea Sa Regele Mihai a domnit însă într-una dintre cele mai dramatice perioade ale istoriei noastre și prin această prismă trebuie să privim comportarea și acțiunile Sale. Astfel, trebuie să amintim că la pregătirea actului de la 23 august a fost sprijinit de oamenii politici ai vremii, dar la stabilirea datei și desfășurării actiunilor Sale a fost singur, numai cu un grup de apropiați. Succesul acțiunii s-a datorat comportamentului armatei romane care i-a stat alături, în ciuda autorității absolute a Mareșalului Antonescu. Tot singur a fost în inițierea și punerea în practică a Grevei Regale din anul 1945, comportamentul Aliaților din Occident, pe sprijinul cărora conta, lăsând total de dorit. I-a fost alături numai tineretul, care s-a manifestat la 8 noiembrie al aceluiași an, prin impresionanta manifestație care a rămas în istorie. În toamna anului 1947, la nunta Principesei Elisabeta, viitoarea Regină a Marii Britanii, nici un om politic important, în afara ministrului de externe Bevin, nu a avut curajul să marturisească că eram vânduți cu bună știință rușilor. A avut totuși curajul să revină in țară, punându-și conștient viața în pericol, știind bine cum se comportau comuniștii cu adversarii politici. Nu a rămas în lumea liberă pentru a nu fi considerat transfug și a da astfel satisfacție regimului comunist de la București, suportând astfel cu demnitate constrângerea abdicării forțate. A fost și de această dată singur, numai cu mama Sa Regina Elena. În exil a militat pentru coagularea rezistenței române din afară, dar insuficienta unitate a celor vizați nu i-a permis să-și atingă în întregime scopul, în folosul unei imagini cât mai favorabile a țării noastre în afară.
În concepția mea, Regele Mihai I a fost și este o mare personalitate a istoriei noastre și numai nemernicia noastră nu a făcut ceea ce trebuie pentru conștientizarea publică a activității Sale în folosul țării.
Noi îl omagiem astăzi pentru meritele Sale și dragostea ce i-o purtăm.
Constantin Avramescu
