În seara zilei de 20 februarie 2025, am avut onoarea de a găzdui în saloanele Jockey Club evenimentul de lansare a volumului «„Monseniorul Vladimir Ghika” – schiță de portret european», scris de Ștefan J. Faÿ – tatăl colegului nostru Ștefan Grigore de Faÿ.
Publicată la Editura Vremea, ediția este dedicată așezării moaștelor Monsienorului Vladimir Ghika în inima altarului Catedralei Notre-Dame din Paris, moment de profundă semnificație spirituală.
In cadrul evenimentului, oficiile de gazdă au revenit domnului Răsvan CERNAT, vicepreședintele Clubului, iar regia serii, doamnei Silvia COLFESCU, Director editorial la Editura Vremea și, desigur, fiului autorului, colegului nostru, domnul Ștefan Grigore de Faÿ.
Vorbitorii au împărtășit gânduri despre personalitatea complexă a Monseniorului Ghika, despre contribuția sa la patrimoniul cultural și religios european și despre importanța acestui volum în redescoperirea figurii sale istorice.
“Vladimir Ghika a fost un personaj viu, a facut parte dintr-o familie ai cărui urmași se află astăzi printre noi.
Vladimir Ghika este o ființă de o bunătate absolută, împărțind cu cei din jur existența-i, oferindu-le tot ce avea el” a spus doamna Colfescu
„Vladimir Ghika s-a născut la 25 Decembrie, în ziua de Crăciun a anului 1873, la Constantinopol, unde tatăl său, Ioan Ghika, general de divizie, apoi ministru de Război și al Afacerilor străine la București, se află trimis plenipotențiar al României pe lângă Poarta Otomană. După tată, Vladimir este nepot al ultimului principe al Moldovei – Grigore Ghika, abdicat spre a deschide calea, prin alegerea lui Alexandru Ioan Cuza, Unirii Principatelor Române. (….) Începând din 1657, zece dintre strămoșii lui Vladimir au domnit în Principatele Române, fie în Muntenia, fie în Moldova – printre ei aflându-se și acel Ghika decapitat de turci pentru că se opusese cedării Bucovinei” – scrie Stefan J. de Fay
Monseniorul Vladimir Ghika a fost o personalitate deosebit de complexă, cu o viață marcată de erudiție, credință profundă și sacrificiu. Deși este cunoscut pentru devotamentul său față de Biserica Catolică și pentru beatificarea sa ca martir al credinței, există câteva aspecte mai puțin cunoscute ale vieții sale care merită menționate:
Un prinț român cu vocație religioasă
Deși provenea dintr-o familie nobilă cu rădăcini adânci în istoria Principatelor Române, Vladimir Ghika a ales un drum diferit față de cel al înaintașilor săi, renunțând la privilegiile aristocrației pentru a se dedica credinței. Deși nu a fost hirotonit inițial, a acționat ca un adevărat apostol, oferindu-și viața slujirii celor nevoiași.
Convertirea la catolicism și relația cu Vaticanul
Născut într-o familie ortodoxă, Vladimir Ghika a studiat teologia la Roma și, în 1902, a decis să treacă la catolicism, convins de necesitatea unității creștine. Alegerea sa a fost una neobișnuită pentru un membru al unei familii domnitoare românești, însă Vaticanul l-a susținut, recunoscându-l drept un important promotor al dialogului ecumenic. În 1923, a fost hirotonit preot catolic la Paris, cu aprobarea personală a Papei Pius al XI-lea, devenind singurul prelat cu dezlegare de la Papă de a oficia în rit catolic și bizantin.
Misionar și diplomat religios în întreaga lume
Monseniorul Ghika nu a fost doar un preot, ci și un veritabil ambasador al credinței, călătorind în întreaga lume pentru a susține cauze umanitare și religioase. A desfășurat activități misionare în țări precum Japonia, Australia, Congo și America de Sud, fiind unul dintre primii care a introdus asistența caritabilă modernă în zonele defavorizate.
Rolul său în timpul celor două războaie mondiale
În timpul Primului Război Mondial, s-a implicat activ în ajutorarea răniților și a refugiaților, transformându-și propria locuință într-un spital improvizat. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a refuzat să plece din România, deși i se oferise șansa de a se întoarce la Paris. A ales să rămână pentru a sprijini populația săracă, indiferent de religie, iar acest lucru i-a atras atenția regimului comunist.
Persecutat și întemnițat de regimul comunist
După instaurarea regimului comunist în România, Monseniorul Ghika a fost arestat în 1952, sub acuzația de spionaj și conspirație împotriva statului. A fost supus torturilor și interogatoriilor dure în închisoarea Jilava. Chiar și în detenție, a continuat să își susțină credința și să îi sprijine spiritual pe ceilalți deținuți. A murit în închisoare pe 16 mai 1954, la vârsta de 81 de ani, fiind considerat martir al credinței.
Beatificarea sa de către Biserica Catolică
În 2013, Vladimir Ghika a fost beatificat de către Papa Francisc, fiind recunoscut oficial ca martir pentru credință. Procesul său de beatificare a fost susținut de mărturiile celor care l-au cunoscut și de documentele care atestă sacrificiul său sub regimul comunist. Astăzi, este considerat una dintre cele mai importante figuri ale catolicismului românesc.
Un scriitor și filosof religios remarcabil
Pe lângă activitatea sa religioasă, Vladimir Ghika a fost și un om de cultură, scriind numeroase lucrări de teologie, filosofie și spiritualitate. A fost un fin observator al naturii umane, abordând în scrierile sale teme precum suferința, iubirea divină și destinul creștin în lumea modernă.
Legătura sa cu personalități culturale de seamă
Monseniorul Ghika a fost prieten și mentor spiritual pentru numeroase personalități ale vremii, printre care Jacques Maritain, Paul Claudel și François Mauriac. Prin intermediul său, s-a realizat un dialog intelectual și teologic între România și Occident, contribuind la consolidarea relațiilor culturale și religioase.
Un simbol al credinței și al curajului
Viața Monseniorului Vladimir Ghika este exemplul unui destin remarcabil, al unui om care și-a dedicat întreaga existență slujirii lui Dumnezeu și aproapelui, indiferent de pericolele și dificultățile întâmpinate. Devotamentul său față de idealurile sale și sacrificiul său suprem îl plasează în galeria marilor personalități spirituale ale secolului XX.
“Istoria se învață de acum prin cărțile pe care le avem în biblioteca de acasă. Istoria este o metodă de apărare națională. Un copil care nu învață istorie devine un adolescent care nu-și știe glia, adică acel pământ în care sunt amestecați toți strămoșii noștri. Se face o confuzie colosală între țară ca termen administrativ și glie care este ceea ce trebuie apărat. Deci istoria nu e doar o problemă a Ministerului Educației ci ține de apărarea noastră națională. Am învățat de la tata că avem o datorie față de această țară care ne-a dat o glie și o limbă a noastră.” – Ștefan Grigore de Fay, într-o pledoarie pentru citit
≈===
Evenimentul dedicat Monseniorului Vladimir Ghika s-a încheiat într-o notă artistică, printr-un concert susținut de doi tineri talentați care studiază la Colegiul Național de Arte „Dinu Lipatti” din București, sub îndrumarea Doamnei profesoare Elena Petrenko.
Mihon Marco Adrian a interpretat Scherzo nr. 1 op. 20 / Frederic Chopin
Moț Darius Emanuel a interpretat Scherzo nr. 3 op 39 / Frederic Chopin
Material video, înregistrarea evenimentului, poate fi urmărit aici
___________________________________
Înapoi la secțiunea Evenimente culturale.
