În Episodul 7 al seriei de interviuri-document „Jockey Club Român. 150 de ani. Tradiția continuă”,  domnul Iulian – Ovidiu Dina vorbește, în continuarea primei părți  a interviului domniei sale, despre rafinamentul ritualului mesei – de la vesela din porțelan fin și meniurile CAPȘA, până la detalii care încă așteaptă să fie scoase la lumină dintr-o arhivă „încă insuficient cercetată”.

Domnul Dina vorbește, de asemenea, și despre încercarea conducerii și a membrilor Clubului de a păstra statutul de Gentleman’s Club și, prin propriul exemplu, “să îmbunătățim măcar puțin din ceea ce există. Și să inspirăm măcar încă un om, de lângă noi“.

Dar să revenim la ritualul mesei.

Acest ritual al mesei atât la noi la Club, cât și înainte, într-o familie, exista acest moment al dimineții în care te așezai la masă, îți tihnea micul dejun și pe urmă te apucai să lucrezi și să-ți duci la capăt din îndatoriri. Nu era nimic diferit aici.  În Club exista un restaurant la parterul Clubului, clădirea a fost amenajată și o să vedem într-un plan ulterior că faimosul arhitect George Matei Cantacuzino a lucrat la această clădire și a modernizat-o. A amenajat atât Saloanele Jockey Club, cât și restaurantul tot de la parter, dar și restaurantul exclusiv al Jockei Club de la etaj din perioada respectivă. Și atât în partea publică cât și în partea privată, partea asta de masă începea să fie ceva extrem extrem de interesant și de plăcut. Pe lângă faptul că vesela tot timpul trebuia să fie din cel mai rafinat porțelan și să avem argintărie sau alte elemente cu care să ne bucurăm la masă și dacă tot ne-am așezat la masă, nu se dorea extravaganța mesei, ci puțin dar bun, adică mai degrabă în ritualul franțuzesc al mesei, decât într-un ritual al îndestulării, să-i spunem.

Se sofistica, Ovidiu?

Lucrurile tot timpul au fost sofisticate, dar depinde cum privim această sofisticare, pentru că la început ceva ce venea din vestul Europei, din ce părea sofisticat la noi la început, ulterior a devenit un uzual. Ca să dăm un exemplu, faimosul croissant. Faimosul croissant la noi la început n-a avut cel mai mare succes.

Normal că venea peste narghileaua turcească și cu asta de fapt voiam ce să spun că obiceiurile noastre mai mult orientale au început să fie încet încet înlocuite de cele occidentale.

Exact. Iar la cele culinare o parte care era extrem de apreciată în perioada respectivă erau ouăle umplute. Culmea și a câștigat. Da. Oul umplut în perioada respectivă a câștigat câteodată faimă mai mare decât a caviarului.

Tot francezii specialiști în cofetărie ne-au împrumutat fie denumiri, fie rețete. Știm prăjitura Jofre, Marta Bibescu chiar a avut un tort, o rețetă de tort.

Pentru că ai pomenit de această prăjitură Jofre, administratorul restaurantului de aici din Jockey Club în perioada interbelică era faimosul Capșa, adică restaurantul Capșa, pe care noi îl știm așa, gestiona nu doar restaurantul cu localul din adresa de vizavi de Casa Armatei, dar și alte restaurante, printre care și restaurantul Jockey Club. Și din ce am reușit să observăm în meniurile vremii la Capșa, absolut toate erau destul de rafinate ca bucate. Până la urmă nu era degeaba furnizorul Casei Regale.

N-am știut că a fost Capșa, că a aparținut de Jockey Club Român. Știam că a fost furnizor al casei regale, dar acum mi se leagă foarte multe lucruri. Cred că noi doi ar trebui să aprofundăm subiectul și să cercetăm în arhivele Jokei Club Român. și alte meniuri și alte lucruri…

Cu siguranță avem destul de multe surprize și ca o surpriză și mai mare Jockey Clubul nu are absolut toată arhiva lui cercetată. Noi cunoaștem majoritatea lucrurilor despre noi, dar sunt multe povești pe care încă nu le-am aflat ca detaliu și ca frumusețe a lor, astfel încât să aducem și să îmbogățim și mai mult zestrea pe care deja o avem.

Fabulos mi se pare ce mi ai spus acum legat de arhiva asta încă insuficient cercetată. Cred că o să mai avem câteva întâlniri în care să exploatăm ce se află la voi în arhivă și de fapt în memoria Jockey Club Român, care am înțeles a reprezentat de-a lungul acestor 150 de ani, evident fără perioada comunistă, de fapt a însemnat o garanție a bunului gust, a lucrurilor făcute bine, temeinic și care au însemnat foarte mult pentru modernizarea națiunii.

Jockey Club încearcă să-și păstreze și păstrează cel puțin statutul de un Gentleman Club și încercăm prin exemplul nostru, atunci când îl avem, să îmbunătățim măcar puțin din ceea ce există. Și să inspirăm măcar încă un om, de lângă noi.

Urmăriți campania și pe siteul oficial: https://jockeyclub.ro/articole/seria-de-interviuri-document-jockey-club-roman-150-de-ani-traditia-continua